Stefan Vojislav

Stefan Vojislav
Prințul Tuturor Sârbilor ὁ τῶν Σέρβων ἄρχων
Date personale
Născut	990 d.Hr. Brusno, Comitatul Zvolen, Slovacia
Decedat	1043 (52 de ani)
Părinți	Dragimir al Travuniei și Zaclumiei[*]​
Căsătorit cu	Neda, dukljanska kneginja[*][[Neda, dukljanska kneginja (princess and ruler of Duklja)|​]]
Copii	Mihailo I of Duklja[*][[Mihailo I of Duklja (First Serbian king who ruled over Duklja, Travunija, Zahumlje and Raška from c. 1050 to 1081. In the beginning, he ruled as knez but became king after 1077 after he was confirmed by Pope Gregory VII.)|​]]
Religie	Creștinism răsăritean
Ocupație	suveran[*]​
Apartenență nobiliară
Familie nobiliară	Casa Vojislavljevićilor Q11826970[*]​
Domnie
Domnie	1018–1043
Predecesor	Dragomir
Succesor	Mihailo I
Modifică date / text

Stefan Vojislav (Стефан Војислав; n. 990 d.Hr., Brusno, Comitatul Zvolen, Slovacia – d. 1043) a fost un Prinț al Dukliei din 1040 până în 1043. Din 1018 a avut statutul de conducător în autonomia Imperiului Bizantin, iar în 1034 a sprijinit o revoltă, ce s-a soldat cu eșec, fapt pentru care a fost condamnat la închisoare în Constantinopol, deși, a reușit să evadeze și să se reîntoarcă, de această dată dobândindu-și cu succes independența statului său, unde s-a autoproclamat mai târziu ca Prinț al Sârbilor, un titlu ce însemna o importanță majoră printre sârbi.

El este fondatorul dinastiei Vojislavljević.

În jurul anului 1034 (conform lui Ioan Skylitzes), sârbii au renunțat la dominația bizantină. Stefan Vojislav, vărul lui Iovan Vladimir, a condus o rebeliune în contextul morții împăratului Romanos al III-lea Arghir. A fost învins și închis în Constantinopol în 1035 sau 1036,^[1] timp în care regatul său erau condus de strategos Theophilos Erotikos. La sfârșitul anului 1037 sau la începutul anului 1038, a reușit să scape din prizonierat și s-a întors în Duklja, unde a pornit o nouă revoltă împotriva bizantinilor și a aliațiilor săi sârbi din regiunile învecinate.^[2][3]

Vojislav și-a petrecut ultimii ani de domnie în pace și a murit în 1043. A fost succedat de văduva și cei cinci fii ai săi - Gojislav, Predimir, Mihailo, Saganek și Radoslav.^[4] A fost înmormântat la Biserica Sfântul Andrei din Prapratna, un oraș aflat Bar și Ulcinj.

Duklja a rămas centrul statului sârb care a înlocuit Rașka; a deținut această poziție pentru câțiva ani, sub conducerea fiului său Mihailo I în timp ce celelalte principate au fost unificate cu Rașka sub conducerea lui Vukan al Serbiei.

• „arhonte și toparh al kastra dalmate de Zeta și Ston”, titlul său bizantin.^[5]
• „Prințul Tuturor Serbilor” (ὁ τῶν Σέρβων ἄρχων), conform lui Ioan Skylitzes (fl. 1057–59).^[6]
• „Prinț al Serbiei”, conform lui George Kedrenos (fl. 1050s).^[7]

• Skylitzes, John (1973). Ioannis Scylitzae Synopsis historiarum. De Gruyter. ISBN 3-11-002285-0. 
• Stephenson, Paul (noiembrie 2006). „Partial Translation of Chronicle of the Priest of Duklja”. .Mac. Arhivat din original la 14 mai 2011. Accesat în 3 decembrie 2007. 
• Ćorović, Vladimir (2005). „Срби између Византије, Хрватске и Бугарске”. Илустрована историја Срба (în Serbian). 1. Belgrad: Politika: Narodna knjiga. ISBN 86-331-2521-8. Mentenanță CS1: Limbă nerecunoscută (link)
• Fine, John Van Antwerp (1991) [1983]. The Early Medieval Balkans: A Critical Survey from the Sixth to the Late Twelfth Century. University of Michigan Press. ISBN 0-472-08149-7. 
• M. Jeffreys; et al. (2011). „Voislav Stefan, ruler of the Serbians”. Prosopographical Reading of Byzantine Sources, 1025-1150. Prosopography of the Byzantine World. 
• Komatina, Predrag (2012). „Srbija i Duklja u delu Jovana Skilice” (PDF). Zbornik radova. Vizantološki institut.