Plaiuri, Cluj
| Plaiuri | |
| — sat — | |
 | |
  Plaiuri (România) | |
| Coordonate: 46°35′20″N 23°34′17″E ({{PAGENAME}}) / 46.58889°N 23.57139°E | |
|---|---|
| Țară |  România |
| Județ |  Cluj |
| Comună | Petreștii de Jos |
| SIRUTA | 58981 |
| Atestare | 1381 |
| Altitudine | 560 m.d.m. |
| Populație (2021) | |
| - Total | 116 locuitori |
| Fus orar | EET (+2) |
| - Ora de vară (DST) | EEST (+3) |
| Cod poștal | 407462 |
| Prefix telefonic | +40 x64[1] |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Plaiuri (în trecut Hăsmaș; în maghiară Tordahagymás) este un sat în comuna Petreștii de Jos din județul Cluj, Transilvania, România. Pe Harta Iosefină a Transilvaniei din 1769-1773 (Sectio 109) satul Plaiuri apare sub numele de Hagymas.
Istoric
Satul apare menționat din 1381 ca Hagymas mezew (Câmpul cu ceapă), iar apoi 1435 - poss. Hagymas, 1456 - poss. Hagymas[2].
Demografie
De-a lungul timpului populația localității a evoluat astfel:
| Recensământul[3] [4] | Structura etnică | |||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Anul | Populația | Români | Maghiari | Germani | Rromi | Alte etnii | ||
| 1850 | 287 | 282 | 5 | 0 | ||||
| 1880 | 374 | 367 | 4 | 3 | 0 | |||
| 1890 | 424 | 414 | 2 | 4 | 4 | |||
| 1900 | 456 | 451 | 5 | 0 | ||||
| 1910 | 506 | 498 | 8 | 0 | ||||
| 1920 | 517 | 511 | 6 | 0 | ||||
| 1930 | 587 | 587 | 0 | |||||
| 1941 | 632 | 627 | 5 | 0 | ||||
| 1956 | 642 | ? | ? | ? | ? | ? | ||
| 1966 | 573 | 573 | 0 | |||||
| 1977 | 401 | 401 | 0 | |||||
| 1992 | 219 | 219 | 0 | |||||
| 2011 | 141 | 141 | 0 | |||||
Lăcașuri de cult
Biserica satului Plaiuri a fost construită de greco-catolici. Piatra de temelie a fost pusă în anul 1930, lucrările fiind finalizate după trei ani. Biserica a fost sfințită în anul 1933, probabil de episcopul Iuliu Hossu, cel care păstorea în acel moment Eparhia greco-catolică de Cluj–Gherla. Biserica are hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” și este construită în stil baroc. Nu se cunoaște numele pictorului care a înfrumusețat lăcașul de cult, acesta putând fi același cu cel care semnează icoanele împărătești: Gavrilă Dégh. În 1948, după interzicerea de către comuniști a cultului greco-catolic, biserica a fost dată spre folosință ortodocșilor[5].
Bibliografie
- Simon András, Gáll Enikő, Tonk Sándor, Lászlo Tamás, Maxim Aurelian, Jancsik Péter, Coroiu Teodora (). Atlasul localităților județului Cluj. Cluj-Napoca: Editura Suncart. ISBN 973-86430-0-7. Mentenanță CS1: Nume multiple: lista autorilor (link)
- Dan Ghinea (). Enciclopedia geografică a României. București: Editura Enciclopedică. ISBN 978-973-45-0396-4.
- Valentin Vișinescu, Vasile Lechințan Petreștii de Jos - Studiu monografic, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2002, ISBN 973-686-324-7
Note
- ^ x indică operatorul telefonic: 2 pentru Romtelecom și 3 pentru alți operatori de telefonie fixă
- ^ Vișinescu, p. 54
- ^ Varga E. Statistică recensăminte după limba maternă, respectiv naționalitate
- ^ Structura etno-demografică a României la recensământul din 2002
- ^ Parohia Plaiuri – Protopopiatul Ortodox Turda
Legături externe
Materiale media legate de Plaiuri la Wikimedia Commons
Galerie de imagini
-
Plaiuri pe Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-1773 (Sectio 109) -
Drumul comunal Crăiești-Plaiuri -
-
Monumentul Eroilor din satul Plaiuri -
Monumentul Eroilor (detaliu) -
-
Biserica „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” (1931) -
-
| ||||||||||||||||
