Ottokar al IV-lea de Stiria

Ottokar al IV-lea
Duce al Stiriei
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Decedat (28 de ani) Modificați la Wikidata
ÎnmormântatMănăstirea Seiz[*]​ Modificați la Wikidata
Cauza decesuluilepră Modificați la Wikidata
PărințiOttokar al III-lea de Stiria
Cunigunda de Vohburg[*]​ Modificați la Wikidata
Ocupațiefeudal[*]​ Modificați la Wikidata
Activitate
Apartenență nobiliară
Familie nobiliarăTraungauer[*]​
Otakar
Magraf al Stiriei[*]​ Modificați la Wikidata
Duce al Stiriei[*]​ Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Ottokar al IV-lea sau Otakar (n.  – d. ), aparținând dinastiei Otakarilor, a fost margraf de Stiria din 1164 și duce de Stiria din 1180 până la sfâșitul vieții.

Biografie

Ottokar a fost fiul margrafului Ottokar al III-lea de Stiria și al soției sale, Cunigunda de Vohburg. Deoarece la moartea tatălui său Ottokar depășise un pic vârsta de 1 an, mama sa a fost cea care a condus margrafiatul după modelul și exemplul anterior al soacrei sale, Sofia, pănâ când fiul ei a fost declarat major în 1180.

În acest an, după căderea lui Henric Leul, Stiria a fost separată de Bavaria devenind ducat independent, iar Ottokar a fost numit duce de unchiul său, cumnatul mamei sale, împăratul Frederic I Barbarossa.

Între 1170 și 1183 Ottokar al IV-lea a pus bazele orașului Fürstenfeld.

Bolnav incurabil după ce contractase lepră, probabil pe când participa la Cruciada a treia, și fără speranța de putea avea urmași, ca ultim membru pe linie masculină al dinastiei, Ottokar el a semnat pe 17 august 1186 pactul de la Georgenberg (Georgenberger Handfeste), aprobat de împăratul Frederic I Barbarossa, prin care ducele Austriei, Leopold al V-lea, aparținând Casei de Babenberg, urma să preia Ducatul Stiria după moartea lui Ottokar. Astfel, în 1192 Stiria a ajuns sub conducerea aceluiași cârmuitor al Ducatului Austria.[1] Ottokar a acordat Ducatul Stiriei ducelui Leopold punând condiția ca Austria și Stiria să rămână ducate independente.[2]

Note

  1. ^ Walter Pollak: Tausend Jahre Österreich. Eine bibliographische Chronik., vol. , Editura Wiener Verlag, Himberg, ISBN: 3-929626-29-2, p. 19.
  2. ^ Stephan Vajda: Die Babenberger. Aufstieg einer Dynastie, Editura ORAC, Viena, 1986, ISBN: 3-7015-0011-8, p. 96.

Bibliografie

  • Stephan Vajda: Die Babenberger. Aufstieg einer Dynastie, Editura ORAC, Viena, 1986, ISBN: 3-7015-0011-8.
  • Walter Pollak: Tausend Jahre Österreich. Eine bibliographische Chronik., vol. 1, Editura Wiener Verlag, Himberg, ISBN: 3-929626-29-2.
Control de autoritate