Nicolae Bădescu
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
Acest articol sau această secțiune nu este în formatul standard. Ștergeți eticheta la încheierea standardizării. Acest articol a fost etichetat în octombrie 2018 |
Nicolae Bădescu | |||
Date personale | |||
---|---|---|---|
Născut | București, România | ||
Decedat | 1991 (78 de ani) | ||
Cetățenie | România | ||
Ocupație | arhitect | ||
Limbi vorbite | limba română | ||
Activitate | |||
Partid politic | Partidul Comunist Român | ||
| |||
Modifică date / text |
Nicolae Bădescu (n. , București, România – d. 1991)[1] a fost un demnitar comunist.
Biografie
Nicolae Bădescu a absolvit liceul Gheorghe Lazăr și Institutul de Arhitectură București. A devenit membru al PCR în 1942. Nicolae Bădescu a fost secretar de celulă și membru al Comitetului sectorului ministere (din mart. 1945); asistent la Facultatea de Arhitectură (din 1946); director general în Ministerul Construcțiilor și Lucrărilor Publice (din 1947); director adjunct și consilier la Institutul de Proiectări din Ministerul Construcțiilor (din 1949); președinte al Comitetului de Stat pentru Construcții de pe lângă Consiliul de Miniștri (29 mart. 1952); președinte al Comitetului de Stat pentru Arhitecturã și Construcții (24 ian. 1953–3 mart. 1955); decan al Facultății de Arhitectură; membru al Comitetului executiv al Sfatului popular al Capitalei; adjunct al ministrului Construcțiilor (din mart. 1957, în febr. 1958); vicepreședinte al Comitetului de Stat pentru Economie și Administrația Locală (din 21 oct. 1969).
Nicolae Bădescu a fost deputat în Marea Adunare Națională în sesiunile din perioada 1947 - 1975. Nicolae Bădescu a fost decorat cu următoarele distincții:
Decorații
- „Medalia Muncii“ (1949);
- Medalia: „A 25-a aniversare a Republicii Populare Române“ (1952);
- Medalia „A 10-a aniversare de la înființarea primelor unități ale Armatei populare române“ (1953);
- Medalia „Eliberarea de sub jugul fascist“ (1954);
- „Ordinul Muncii“ clasa a III-a (1954), clasa I (1962);
- Ordinul „23 August“ clasa a IV-a (1959), clasa a II-a (1971);
- Ordinul „Steaua Republicii Populare Romîne” clasa a II-a (18 august 1964) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul celei de a XX-a aniversări a eliberării patriei”[2]
- Ordinul „Tudor Vladimirescu“ clasa a II-a (1966);
- Premiul I pentru proiectul arhitectonic al Aerogării Băneasa;
- Premiul de Stat clasa I.
Note
Bibliografie
- Florica Dobre (coordonator): Consiliul Național pentru Studiera Arhivelor Securității. Membrii C.C. al P.C.R. 1945–1989. Dicționar. Editura Enciclopedică, București 2004, ISBN: 973-45–0486–X, S. 61 (PDF; 12,1 MB).
Vezi și
- Portal Biografii
- Portal Comunism