Ioan al II-lea de Brabant

Ioan al II-lea de Brabant
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Decedat (37 de ani) Modificați la Wikidata
Tervuren, Flandra, Belgia Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCatedrala Sf. Michael și Sf. Gudula[*]​ Modificați la Wikidata
PărințiIoan I de Brabant[1]
Margareta de Flandra și Brabant[1] Modificați la Wikidata
Frați și suroriJean Meeuwe[*][[Jean Meeuwe (nobleman from the House of Brabant (the Netherlands))|​]]
Marie of Brabant[*][[Marie of Brabant (Countess of Savoy)|​]]
Margareta de Brabant[*]​[1]
Marguerite de Tervueren[*][[Marguerite de Tervueren |​]]
Jean van der Plasch[*][[Jean van der Plasch ((1275-1312))|​]] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuMargareta a Angliei[*]​ (din )[1] Modificați la Wikidata
CopiiIoan al III-lea[1]
Jan van Wyvliet[*]​
Jan van Wittem[*]​
Jan van Cordekin[*]​
Johan Cordeken[*][[Johan Cordeken (Lord of Glymes)|​]][2] Modificați la Wikidata
Ocupațiepolitician Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
TitluriDuce de Brabant (–)
Familie nobiliarăCasa de Brabant[*]​
Modifică date / text Consultați documentația formatului
Monedă emisă de Ioan al II-lea de Brabant.

Ioan al II-lea (supranumit cel Pașnic) (n. 27 septembrie 1275 – d. 27 octombrie 1312, Tervuren), a fost duce de Brabant, de Lothier și de Limburg de la 1294 până la moarte.

El era fiul ducelui Ioan I de Brabant cu Margareta de Flandra, fiică a lui Guy de Dampierre, conte de Flandra. Ioan a succedat tatălui său în 1294.[3]

Pe parcursul domniei sale, Brabant a continuat să sprijine o coaliție menită să stăvilească expansiunea Franței. El a încercat să cucerească sudul Olandei de la contele pro-francez Ioan al II-lea de Olanda și Hainaut, însă încercarea sa nu a reușit. Ioan, care suferea de piatră la rinichi și își dorea ca ducatul său să treacă în mod pașnic în mâinile fiului său, a semnat în 1312 celebra chartă de la Kortenberg.

După moartea sa din 1312,[4] Ioan a fost înmormântat în catedrala Sfinților Mihail și Gudula din Bruxelles.

Familia

În 8 iulie 1290, Ioan s-a căsătorit cu Margareta Plantagenet în Catedrala Westminster din Londra.[5][6][7][8] Margareta era fiica regelui Eduard I al Angliei cu prima soție a acestuia Eleonora de Castilia. Din această căsătorie a rezultat un singur copil:

Ioan al II-lea a mai avut câțiva copii nelegitimi:

  • Jan van Corsselaer, devenit ulterior senior de Witthem, Wailwilre, Machelen, la Rochette and Colonster.[10]
  • Jan van Wyvliet, senior de Blaesveld și Kuyc; căsătorit cu Margareta Pipenpoy.[11]
  • Jan Cordeken, legitimat ulterior de împăratul Ludovic de Bavaria și devenit senior de Glymes.[12]
  • Jan Magermann, căsătorit cu Adelisa d'Elsies.

Note

  1. ^ a b c d e Kindred Britain 
  2. ^ Genealogics 
  3. ^ Balduini Ninovensis Chronicon 1294, MGH SS XXV, p. 546.
  4. ^ Oude Kronik van Brabant, p. 72.
  5. ^ Oude Kronik van Brabant, p. 71.
  6. ^ Annales Halesiensibus 1290, MHG SS XVI, p. 483.
  7. ^ Florentii Wigornensis Monachi Chronicon, Continuatio, p. 243.
  8. ^ Stubbs, W. (ed.) (1882) Annales Londonienses and Annales Paulini (London), Annales Londonienses, p. 98.
  9. ^ Genealogia Ducum Brabantiæ Ampliata 14, MGH SS XXV, p. 397.
  10. ^ Butkens (1724), Vol. I, Preuves, p. 145, "Extraict des registres de la ville de Malines".
  11. ^ Butkens (1724), Vol. I, Preuves, p. 144, "Extraict des registres de la ville de Malines".
  12. ^ Butkens (1724), Vol. I, Preuves, p. 146, "Extraicts des chartes de la maison de Berges sur Soom".
Control de autoritate