Epifiză (anatomie)
| Acest articol sau această secțiune nu este în formatul standard. Ștergeți eticheta la încheierea standardizării. |
| Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră. Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul Modificare. |
Epifiza (din limba greacă veche ἐπί (epí) 'peste', și φύσις (phúsis) 'creștere') este capătul osului lung care se osifică dintr-un centru secundar de osificare.[1][2] Între epifiză și diafiză (partea mijlocie lungă a osului lung) se află metafiza, inclusiv placa epifizară (placa de creștere). La nivelul articulației, epifiza este acoperită cu cartilaj articular; sub această acoperire se găsește o zonă similară cu placa epifizară, numită os subcondral. Oasele lungi au 2 epifize, adică extremitățile, și o diafiză, adică porțiunea osului care este situată între cele 2 epifize. Epifiza este formată în special din țesut osos spongios (în interior) și țesut osos compact (la exterior).
Epifiza este umplută cu măduvă roșie, care produce eritrocite (celule roșii din sânge).
Note
 | Acest articol legat de anatomie este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui! |
