Arpeggione

Arpeggione este un instrument muzical cu coarde și arcuș, inventat în 1823 de lutierul vienez Johann Georg Staufer. Are o formă asemănătoare cu a unei chitare sau a unei viori medievale; are șase coarde și este acordat ca o chitară clasică. Numit și „chitară violoncel”, arpeggione este în esență o violă bas. Forma și dimensiunile instrumentului fac ca el să fie ținut între genunchi și cântat prin frecarea coardelor cu un arcuș.^[1]^[2]^[3]

Instrumentul a avut o scurtă perioadă de popularitate de aproximativ un deceniu. Singura compoziție importantă pentru arpeggione a fost o sonată cu acompaniament de pian de Franz Schubert, publicată postum în 1871, când instrumentul era deja dat uitării.^[4]^[5] A revenit în interesul muzicienilor în secolul al XXI-lea, când i-au fost dedicate câteva compoziții.

Note

^ Bluschke, Das Instrument „Arpeggione“
^ Arpeggione, la Oesterreichishes Musiklexikon (accesat în 5 mai 2021)
^ Hengelbrock
^ Kjemtrup
^ Musik für Arpeggione, la Ars Produktion (accesat în 5 mai 2021)

Bibliografie

Sebastian Bluschke: Instrumentenkunde: Der Arpeggione, la grin.com, 2009 (accesat în 5 mai 2021)
Matthias Hengelbrock: Musik für Arpeggione, la Klassik Heute, 2001 (accesat în 5 mai 2021)
Inge Kjemtrup: Why Do String Players Still Love Schubert’s ‘Arpeggione’ Sonata?, 1 aprilie 2018, la Strings (accesat în 5 mai 2021)