Andrei Vîșinski
Andrei Ianuarievici Vîșinski Андрей Януарьевич Вышинский | |
Date personale | |
---|---|
Născut | 10 decembrie 1883 Odesa, Ucraina, Imperiul Rus |
Decedat | (69 de ani) New York (oraș), New York (stat), SUA |
Înmormântat | necropola din zidul Kremlinului[*] |
Cauza decesului | cauze naturale (infarct miocardic) |
Cetățenie | Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste |
Religie | ateu |
Ocupație | jurist diplomat politician cadru didactic universitar[*] avocat |
Limbi vorbite | limba poloneză limba franceză limba rusă[1][2] limba ucraineană[1] |
Ministrul Afacerilor Externe al URSS | |
În funcție 4 martie 1949 – 5 martie 1953 | |
Precedat de | Viaceslav Molotov |
Succedat de | Viaceslav Molotov |
Procuror general al URSS | |
În funcție 3 martie 1935 – 31 mai 1939 | |
Precedat de | Ivan Akulov |
Succedat de | Mikhail Pankratov |
Procuror general al RSFS Rusă | |
În funcție 11 mai 1931 – 25 mai 1934 | |
Precedat de | Nicolai Krâlenko |
Succedat de | Vladimir Antonov-Ovseyenko |
Premii | Premiul Stalin Ordinul Lenin Ordinul Războiului Patriotic cl. I[*] Medalia „Pentru Apărarea Moscovei”[*] Medalia „Pentru Merit în Muncă în Marele Război pentru Apărarea Patriei din 1941–1945”[*] Ordinul Steagul Roșu al Muncii Medalia „Pentru Victoria asupra Germaniei în Marele Război Patriotic 1941–1945”[*] |
Partid politic | Partidul Comunist al Uniunii Sovietice |
Alma mater | Navcealno-naukovîi instîtut prava Kîiivskoho naționalnoho universîtetu imeni Tarasa Șevcenka[*][[Navcealno-naukovîi instîtut prava Kîiivskoho naționalnoho universîtetu imeni Tarasa Șevcenka (faculty of law in Kyiv, Ukraine)|]] Imperatorski universitet Sveatogo Vladimira[*][[Imperatorski universitet Sveatogo Vladimira (one of the twelve Imperial universities of the Russian Empire, located in Kyiv (1834—1917))|]] |
Semnătură | |
Modifică date / text |
Andrei Ianuarievici Vîșinski (în rusă Андрей Януарьевич Вышинский) n. , Odessa, Imperiul Rus – d. , New York City, New York, SUA) a fost un jurist și diplomat rus și sovietic de origine poloneză, membru al Partidului Comunist din 1920 și membru al Comitetului Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice din 1939.[10] El a fost cunoscut ca procuror general al URSS în procesele publice de la Moscova din vremea lui Stalin (Marea Epurare) și la Procesele de la Nürnberg. A îndeplinit și funcția de ministru al afacerilor externe al URSS în perioada 1949–1953, succedându-i lui Viaceslav Molotov. Vâșinski a primit Premiul Stalin în 1947.[10]
Note
- ^ a b CONOR.SI[*] Verificați valoarea
|titlelink=
(ajutor) - ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ „Andrei Ianuarievici Vîșinski”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ Andrey Januaryevich Vyshinsky, Find a Grave, accesat în
- ^ Andrej Wyschinsky, Munzinger Personen, accesat în
- ^ Andrei Januarjewitsch Wyschinski, Brockhaus Enzyklopädie
- ^ Вышинский Андрей Януарьевич, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*]
|access-date=
necesită|url=
(ajutor) - ^ Andrey Vyshinsky, Encyclopædia Britannica Online, accesat în
- ^ a b Rumeanțev, Veaceslav. „Вышинский, Андрей Януарьевич. БИОГРАФИЧЕСКИЙ УКАЗАТЕЛЬ”. XPOHOC. Accesat în .
Lectură suplimentară
- Misiunile lui A.I. Vâșinski în România: din istoria relațiilor româno-sovietice : 1944-1946 : documente secrete, Alexandru Bîrlădeanu, Editura Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului, 1997
Legături externe
- Cum a devenit călăul Vâșinski cetățean de onoare al Sibiului Arhivat în , la Wayback Machine., 17 mai 2013, Claudiu Padurean, România liberă
- Apostolul Andrei care a propovăduit comunismul în România. Ce-a făcut Ianuarievici Vîșinski în februarie '45, 16 octombrie 2014, Laurențiu Ungureanu, Radu Eremia, Adevărul